În speranţa că domnul Mircea Ionescu-Quintus mai are umor, mai  încercăm o epigramă:

Neamţul, softul şi poluarea

Sătui de viţa românească veghe,

Votarăm neamţul cu a lui pereche;

A fost alegere, nu moft,

Vrem  să ne fii  preşedinte, nu soft...

În lipsă de subiecte,  încercăm o epigramă:

Petrecăreţului Traian Băsescu

Lăutari celebri ţi-au cântat la masă,

În poală ţi-au dansat femei de rasă,

Dar zău că nu gândeai, mai an,

Că o să-ti „cânte”... Silvian.

B(l)ond. Silvian B(l)ond

Dacă un cetăţean născut după decembrie 1989 citeşte postarea lui Silvian Ionescu de pe Facebook, acesta  rămâne cu impresie că securistul Ionescu era interesat să afle de la turnător doar informaţiile care vizau interesele şi securitatea României, iar turnătorul Băsescu îi încărca memoria cu nimicuri: x intră în ţară cu un lănţişor de aur, y are stilouri chinezeşti în pachetele de cafea, z are dolari în căptuşeala sacoului etc. Adică el se lupta cu Bond şi Băsescu era cam blond.

Nu cred în această variantă.

Presupunând că S.Ionescu a căzut în butoiul cu sinceritate, citindu-i postarea, tragi concluzia că turnătorul Băsescu era cam idiot: una îl întrebai şi alta răspundea. Pe Silvian Bond îl interesau potenţialii duşmani ai României iar Băsescu îi urmărea pe cei cu lănţişorul de aur în suflet. Şi dacă era aşa, atunci trebuie să-i punem o întrebare lămuritoare: De ce l-a promovat şi tolerat mare şef la Anvers? Înţelegem printre rânduri că pentru a fi promovat într-o asemenea funcţie trebuia să fii turnător, dar Băsescu era şi nemernic, şi ciorditor, şi lepră, conform caracterizării de pe Facebook...  Cum a fost posibil?  

P.S. Mulţi ziarişti au căutat informaţii despre activitatea de turnător a lui T.Băsescu şi n-au găsit. Silvian Ionescu, dacă nu minte, trebuie să-şi amintească unde le-a depozitat. Mai ales că pare a fi vorba despre poliţie politică.

Sistemul restabileşte ordinea

Traian Băsescu este un personaj care va da mari bătăi de cap istoricilor din viitor, atunci când aceştia vor trebui să-i scrie pagina în Cartea Neamului.  Îi compătimesc şi sunt sigur că şi ei ne vor compătimi pe noi, indiferent  de rezultatul cercetărilor pe care le vor face.  Erou sau nu, habar n-am cum îl vor percepe, nu cred că cineva ne va invidia pentru faptul că am fost contemporani cu un asemenea om.  Îi spun om pentru că mă consider un civilizat. Dar nu Traian Băsescu este personajul principal în această postare, ci Silvian Ionescu.

Silvian Ionescu este un securist care a contribuit la formarea omului multilateral dezvoltat: ciorditor, turnător, lepră şi nemernic. Şi-a admirat opera ani la rând, pentru toate „realizările” sale, crezând că este eternă.

 Într-o zi, când puţini oameni mai sperau, nişte rateuri ale Sistemului s-au revoltat şi  au încercat să impună o altă cale. Frumoşii nebuni ai Pieţii Universităţii au crezut că pot schimba Sistemul, însă au realizat destul de repede, Duminica orbului, că oamenii multilateral dezvoltaţi sunt majoritari. Noi de aicea nu plecăm, mineri, lupte de stradă, Sistemul rezistă. Schimbarea de direcţie nu a avut nicio şansă, pentru că oamenii Sistemului au reuşit să ajungă în funcţii importante din stat, din cauza vidului de informaţie la nivelul societăţii civile, atât cât era.  Unul dintre aceşti oameni a fost Traian Băsescu. Un nemernic, un ciorditor, un turnător, o lepră, după cum îl caracterizează Silvian Ionescu, astăzi, la 25 de ani după... Creatorul său... Timp de 25 de ani, în care T.Băsescu a ajuns ministru, şef de partid, primar al Bucureştiului de două ori şi preşedintele României tot de două ori, Sivian Ionescu nu a simţit nevoia să ne spună cine este acest personaj. Nu a fost revoltat de faptul că un asemenea “ciorditor, turnător, lepră şi nemernic” s-a căţărat atât de sus.  Să nu uităm faptul că acesta, preşedinte fiind,  a impus un regim de austeritate care a uimit FMI-ul, caz unic în istoria acestei instituţii, nenorocind, probabil, România. Dominique Strauss-Kahn a simţit nevoia să spună că măsurile de austeritate din România sunt opera conducerii ţării, FMI-ul cerând mult mai puţin... Repet, caz unic.

Într-o zi de toamnă din 2015, Silvian Ionescu s-a revoltat şi a vorbit despre adevăratul Traian Băsescu (sunt sigur că are dovezi, prea a fost promovat). Dar ce l-a revoltat pe S. Ionescu? Un fapt minor: T. Băsescu a rânjit la moartea „Tribunului”...  Asta l-a deranjat, nu faptul că fostul preşedinte a ajuns în funcţii pe care nu le merita, ocupând locul altora care puteau produce  schimbări reale în societate. Câţi de-al T.Băsescu au condus România în ultimii 25 de ani? Staţi liniştiţi, nu ne va spune Silvian Ionescu, căci  dacă va mai muri un „tribun”, nu va mai rânji nimeni. Sistemul a restabilit ordinea.

Enigmaticul caz Oprescu

S.Oprescu este primul primar al Bucureştiului care primeşte mandat de arestare în timpul  mandatului…  Pentru şpagă. Nu-i un motiv de bucurie, oricât de oripilaţi am fi de dimensiunea fenomenului în rândul aleşilor. Dar să sperăm că ce a început prost nu se va termina şi mai prost.  

Nu ştim dacă este vinovat sau nu, o să vedem soluţia data de instanţă, atunci când acest caz va fi soluţionat. Până atunci ne dăm cu părerea: unii cred că este vinovat, alţii că nu este vinovat. Liber la opinii.

Eu am o problemă cu apărarea domnului Oprescu: este vorba despre un împrumut, nu despre şpagă. Nu ştim ce are DNA-ul în triliardele de interceptări cu domnia sa,  în presă a apărut decât dialogul purtat între cei doi, cu ocazia înmânării banilor, care nu indică un împrumut:

-          De la Mogoşoaia, spune cel care dă banii.

-          Mulţumesc, răspunde S.Oprescu.

Apărătorii domnului Oprescu spun că acest dialog nu demonstrează că este vorba despre şpagă. Perfect, spun eu, dar cum deducem că este vorba despre un împrumut? Prin eliminare? Dacă nu sunteţi neam cu Ţiriac, eu cred că aţi fost în situaţia de a vă împrumuta cel puţin o data-n în viaţă. Aşa vorbeaţi cu cel care vă împrumuta? Eu cred că nu. În astfel de situaţii cauţi să te justifici pentru faptul că ai ajuns în aşa hal şi vii cu nişte motive: copiii mănâncă mult, fufa-i cam tânără şi foarte cheltuitoare iar tu ai leafă după buget, ceva… Spui ceva. Îi mulţumeşti respectivului şi-i promiţi că îi dai banii înapoi cât poţi de repede, îi transmiţi sărutări de mîini doamnei, sănătate la copii etc. Aşa era pe vremea mea. Unde mai puneţi că domnul Oprescu depune declaraţii de avere anual şi trebuie să justifice fiecare sumă de bani pe care o primeşte sau pe care o dă cu împrumut. Deci, avea nevoie de o chitanţă . Apropo, de ce nu a întocmit o chitanţă? Era salvat. Uite, bre, chitanţa!, îi spunea procurorului. Cine îţi dă cu împrumut 25 000 de euro fără un act doveditor? Că tu poate crăpi mâine, cum mai recuperează banii de la familie? Pe cuvât de onoare?

În cazul domnului Oprescu, o discuţie lămuritoare +chitanţa erau obligatorii, mai ales că bănuia sau ştia că este urmărit de DNA. Mulţi colaboratori i-au fost arestaţi pentru şpagă, motiv pentru care de aşteptat să vină poştaşul şi la poarta sa… Măcar să încerce… Şi dânsul ce face? Mulţumesc! Atât? La valoarea şi la pregătirea matale cam puţin.

Cum ar fi fost dacă respectivul îi dădea banii şi S.Oprescu începea să vorbească despre împrumut? Erau două variante: 1) poştaşul se enerva şi o dădea în concrete (Ce-ai tataie,  este şpagă nu împrumut) iar el se prindea şi-l scotea în şuturi din casă sau 2) poştaşul se bâlbîia, lăsa banii şi pleca. Situaţie în care procurorul trebuia să-l roage să-i dea înapoi banii… Cu scuzele de rigoare.  Pun pariu că DNA-ul primea banii la pachet cu o conferinţă de presă.

Dar nu a fost aşa. De la Mogoşoaia, Mulţumesc  sună a şpagă, părerea mea. Cuvinte puţine să nu priceapă lumea.  Dar cine ştie? Poate că Mogoşoaia este o doamnă? În toată nebunia asta, nici nu m-ar mira să apară la brat cu Elodia, caz în care resetăm speţa.

Şi mai este ceva, faptul că a cerut bani cu împrumut, în prezenţa unor martori, nu exclude primirea şpăgii, ci demonstrează că avea nevoie de bani. Desigur, DNA-ul trebuie să dovedească luarea de mită prin probe, nu prin deducţii. Noi opinăm, ei nu au voie.

P.S. Nu ar fi exclus ca DNA-ul să-i aplice lui S.Oprescu procedeul Cocoş: îl arestează pe fiul acestuia şi doctorul va trece la maşina de scris.

De ce ISIS nu decapitează evrei?

În acestă postare, nu mi-am propus să iau în derâdere drama unor oameni greu încercaţi de soartă: musulmanii care fug din calea războiului, pentru o viaţă mai bună. Sau doar pentru a trăi. Dar am o întrebare: cât de real este pericolul ISIS?

Aflu din Gândul că Germania se pregăteşte să primească 10 000 de refugiaţi care au plecat sâmbătă, pe jos,  din Ungaria... Eu înţeleg faptul că ungurii i-au ţinut în gara, până s-a făcut de o „livrare” pe măsura „generozităţii” poporului german: 10 000 de oameni.  „Dreptul la azil politic nu are limite”, transmite lumii doamna Cancelar. Zilele astea, chiar m-am întrebat de ce îi ţin ungurii pe bieţii oameni în gară? De ce nu-i lasă să ajungă în Germania? De ce nu-i trimit de unde au venit? De ce nu iau o măsură demnă de o lume civilizată? Unii dintre refugiaţi aveau bani să se cazeze la hotel, nu au fost lăsaţi. Alţii aveau bilete de tren pentru Germania, dar nu au fost lăsaţi să se urce în trenuri. Bilete le-au vândut... Când au plecat pe jos spre Germania, m-am întrebat iar: de ce nu le pun la dispoziţie mijloace de transport, dacă tot îi lasă să plece? Răspunsul a venit astăzi: pentru ca generozitatea poporului german să fie simţită prin toţi porii, mai ales că a intrat prin tălpi... Prin laba piciorului, cum ar spune unii...

Văzând toate astea, nu poţi să nu-ţi pui câteva întrebări: Cât de real este pericolul ISIS? Câtă politică se face pe seama dramei umane? Cât de bine se înţelege Merkel cu Orban şi Orban cu toţi. Asta-i o constatare.

Cu ceva timp în urmă, Ehud Barack, fost premier şi ministru al Apărării în Israel, declara că Israelul poate învinge ISIS în ... DOUĂ ZILE. Alţii de ce nu pot?, se întreba acesta. Chiar aşa, alţii de ce nu pot? Că dacă Israelul poate învinge ISIS în două zile, americanii, de exemplu, ar trebui să rezolve situaţiea în vreo 6 ore, cu pauză pentru gustare. ISIS nu a avut până acum nicio bătălie adevărată, ne mai spune fostul premier. Mai mult, continuă acesta, în realitate, nu sunt mai mulţi de 30-40 000 de oameni. Cam câtă populaţie are oraşul Urziceni, mă gândesc eu.   Dar cum aceste declaraţii vin de la un fost premier, te poţi gândi că bravează, că face şi el politică. Aşa să fie?

În preajma semnării acordului dintre marile puteri şi Iran în domeniul nuclear, actualul ministru al Apărării din Israel, Moshe Yaalon,  declară şi el cam tot la fel: Reţeaua teroristă Stat Islamic, activă în Irak, Siria şi Libia, poate fi învinsă foarte rapid. Deci, nu rapid, ci foarte rapid.  Moshe Yaalon este în funcţia de ministru al Apărării, la o adică, forţat de împrejurări, ar putea ajunge în situaţia de a demonstra cele afirmate, motiv pentru care nu cred că s-a jucat cu vorbele. Nici nu cred că şi-a propus să-l confirme pe fostul ministru. Să fie ori ba asta realitatea?  Să mai privim puţin peste regiunea cu pricina.  Turcia s-a angajat ferm să lupte contra ISIS, dar ce să vezi, a bombardat regiunile locuite de kurzi... Kurzii fiind ăia care luptă pe bune contra ISIS, având ca prim obiectiv apărarea teritoriilor locuite de ei. O întâmplare nefericită? Dacă-l ascultăm pe Moshe Yaloon, nu. Acesta tocmai a acuzat Turcia că deşi pretinde că luptă contra teroriştilor Stat Islamic, în realitate, cumpără petrol de la ei, adică îi finanţează... Cum s-ar spune, ar vrea puţin ISIS şi prin regiunile locuite de kurzi. Coroborând această zicere cu acţiunea de bombardare a teritoriilor kurde de către armata turcă, eu aş spune că adevărul este evident. Dar să nu ne pripim, mai cercetăm.

ISIS a capturat şi decapitat englezi, francezi, danezi, americani,japonezi, iordanieni, saudiţi etc, niciodată evrei. Cel puţin până acum, nu am văzut evrei în genunchi, îmbrăcaţi în portocaliu, la umbra teroristului. Să fie o întâmplare? În războiul ăsta eu nu cred în întâmplări. Şi atunci, ce să fie? Frica? Eu cred că da. Frica de o armată adevărată. Mai sus am citat din fostul ministru al Apărării din Israel care spunea că ISIS nu s-a luptat până acum cu o armată adevărată. Se pare că nici nu vrea, chiar se fereşte. Noi nu ştim dacă Israelul ar intra în războiul ăsta, poate că nu, dar nici ei nu ştiu şi, FOARTE IMPORTANT, nimeni nu ştie, nimeni nu le-a garantat. Cine putea să le garanteze? Păpuşari mondiali, evident.  Privindu-i  pe teroriştii ISIS, ai zice că ei gândesc prin lama cuţitului, dar nu este aşa. Oarece organizare au şi ştiu foarte bine ce nu au voie să facă. Cum ar reacţiona criminalii ăştia dacă toţi cei capturaţi s-ar declara evrei? Ar fi interesant, nu? Există un caz, oarecum hazliu, dacă este adevărat, dar respectivul era arab şi s-a declarat agent Mossad, Said Ismail Muslam... Said în arabă înseamnă fericit. Fericitul Ismail. Nu a fost decapitat.  Repet, nimeni nu ştie dacă Israelul ar intra într-un asemenea război, eu chiar înclin să cred că nu, dar ISIS nu încearcă nici măcar să-l provoace, pentru că,  cine ştie?, dacă urmează Furtună în deşert II, III şi IV, până la victoria finală. Unde mai pui că o asemenea victorie ar reabilita imaginea Israelui în lume. De americani, francezi, germani sau britanici n-au nicio teamă... Şi nici de turci, mai ales că ăştia luptă contra ISIS dar bombardează teritoriile kurde. State puternice, fara indoiala.

Q.E.D.

Ciocnirea civilizaţiilor continuă

Europa (ţintă Germania) este luată cu asalt de către emigranţii musulmani,  victime ale războiului musulmano-musulman (şiiţi-suniţi), în speranţa unui trai mai bun. Părerea mea este că vin la pomul lăudat. Să sperăm că odată văzută realitatea (problemele de integrare), nu vor arunca pomul în aer.  

Valul de emigranţi care riscă să destabilizeze UE a stârnit discuţii pro şi contra pe întregul continent, nu doar în UE.

(E)migraţia, indiferent de vremurile istorice în care a avut loc, nu a putut fi stopată cu forţa.  Este vorba despre un efect generat de o cauză. Atâta vreme cât există cauza, efectul se va produce, paşnic sau cu violenţă. Soluţia este simpă şi, în acelaşi timp, complicată: anularea cauzei.

În speţa noastră, acest rezultat nu poate fi obţinut prin menţinerea la putere a dictatorilor în statele arabe. Nu sunt de acord cu cei care acuză Occidentul de încurajarea Primăverii arabe. Schimbările promovate de această mişcare au fost necesare, nu şi suficiente. Mai trebuie făcut ceva şi stă în puterea Occidentului să rezolve situaţia: chemarea la dialog a Arabiei Saudite şi Iranului, pentru găsirea unei soluţii de pace între suniţi şi şiiţi. Şi, foarte important, în prima fază, somarea celor două puteri regionale să înceteze finanţarea organizaţiilor teroriste. Nu poate fi pace în Orientul Mijlociu, astăzi sau mâine, fără pace între cele două puteri musulmane.

În acest moment, Iranul şi Arabia Saudită transferă Europei problemele lumii musulmane şi nu este corect. Nu înţeleg de ce U.E. evită să vorbească public despre cauzele problemei cu care se confruntă. Este o tăcere suspectă, dar să sperăm că pe alte canale de comunicare sunt mai vocali. Acest război dintre cele două state musulmane (iranienii nu sunt arabi, ei sunt vechii perşi), dus prin interpuşi, a generat o situaţie aberantă: Iranul se luptă în Irak, apărânu-l de tereoriştii ISIS (Irakul eliberat şi susţinut de SUA), dar îl sprijină şi pe Bashar al-Assad care se află în relaţii foarte bune cu Rusia... Relaţiile diplomatice dintre Iran şi Rusia, de asemenea, sunt excelente. Aşa ceva? Dacă am fi adepţii teoriei conspiraţiei, am putea spune că USA şi Rusia şi-au dat mâna peste Lumea musulmană  şi îngroapă U.E  în probleme etnice şi religioase.  Am evitat să folosesc cuvâtul arab, pentru că nu toţi beligeranţii sunt arabi, dar toţi sunt musulmani, şiiţi sau suniţi. Mirarea mea este că Germania a ajuns o victimă în acest război al lumilor, în condiţiile în care nemţii chiar se pricep la jocurile astea... Să fie doar o aparenţă? Sau un exerciţiu de  reabilitare, prin apărarea drepturilor omului?

Din păcate, asistăm la o nouă ciocnire a civilizaţiilor şi actualele probleme vor deveni adevărate coşmaruri pentru generaţiile viitoare. Coexistenţa rămâne doar un deziderat, până la certitudine mai este cale lungă.