Averile Nibelungilor

Alegerile prezidenţiale din toamnă se anunţă a fi extrem de dificile pentru partidele politice. Se pare că nimeni nu mai are curajul să-şi nominalizeze prezidenţiabilul până în buza alegerilor. Ultima încercare a Dreptei se anunţă a fi un fiasco.  Iohannis, prinţul german din dramoleta electorală românească, este acuzat că s-a dedulcit la casele nibelungilor din Sibiu, devenind moştenitorul oraşului . Nu ştiu dacă a comis vreo ilegalitate, dar este greu să le explici românilor că tu, un bugetar, ai reuşit dintr-un salariu (mă rog, două salarii cu soţia) să cumperi 6 case într-un oraş ca Sibiul, în timp ce alegătorii tăi, în mare parte salariaţi, au ajuns  sclavii băncilor, încercând să cumpere o singură casă.   A încercat şi Adrian Năstase să explice, nu a reuşit. Şi Adrian Năstase avea 6 viteze atunci când vorbea.  În cazul acestuia trebuie menţionat faptul că, deşi avea 4 case, nu evacuase pe nimeni în stradă. Le cumpărase/construise dintr-o avere moştenită de la nibelunga  de mătuşi-sa . Cică...  

În aceste condiţii, pe Iohannis, prinţul de Sibiu , nu-l mai salvează nici mantia fermecată de la evacuarea din funcţia de prezidenţiabil al Dreptei.

Dacă ţinem cont de faptul că suntem în ţara în care se ajunge la doctor doar după ce dau greş moaştele Sfintei Parascheva, putem spune că cei doi oameni politici au fost ajunşi de blestemul nibelungilor...  

Unirea Dreptei se propteşte în doctrine. De-a lungul timpului, politicienii, nu...

Unirea Dreptei se pare că se potihni în docrine. Cică liberalii nu sunt compatibili cu popularii. O spuse răspicat Călin Popescu Tăriceanu , în emisiunea domnului Ciutacu de la RTV... Pe fond, corect. Dar în altă ţară. Dacă ai fi un străin care a ajuns ieri în România şi ai vrea să descifrezi doctrinele  din sfânta ţărişoară, după măsurile luate de guvernele dâmboviţene în ultimii  12 ani, ai trage concluzia că politicieni români spun/fac  lucruri trăsnite, la ore de maximă audienţă. 

Dar haideţi să vedem ce-ar constata un străin, analizând guvernările ultimilor 12 ani...

1.       Guvernul Adrian Năstase. Accelerează privatizărea (Sidex, Banca Agicolă, Alro, Republica, RAFO, Rodiped, PETROM) şi înregistrează creştere economică în fiecare an: 2001, 5,7%; 2002, 5,1%; 2003, 5,2%; 2004, 8,4%. Pensii mici, salariul minim pe economie, aşişderea. Este redus aparatul bugetar şi apar băieţii deştepţi...  Ăştia au fost de dreapa, sigur, sigur... ar concluziona străinul nostru.

2.       Guvernul Călin Popescu Tăriceanu. În patru ani dublează pensiile, măreşte aparatul bugetar şi creşte deficitul bugetar. Ăştia au fost de stânga, spune străinul nostru, fără să clipească.

3.       Guvernul Boc.  Ei, aici ce potihneşte. Nici n-a acumulat ( ca ăia de dreapta), nici n-a împărţit ( ca ăia de stânga), a tăiat...

După această analiză de bun-simţ, citind doctrinele partidelor, străinul nostru  ce află? Că ăia de au redus apartul bugetar şi au înregistrat creştere economică sunt de stânga, cei care au cheltuit ce-au acumulat primii şi au crescut aparatul bugetar sunt liberali iar cei care au tăiat veniturile românilor sunt ... populari...

Despre ce doctrine vorbesc ai nostri politicieni?