marți, 21 ianuarie 2014

Nişte ţărani

Accidentul aviatic din Munţii Apuseni în care au murit pilotul Adrian Iovan şi studenta Aurelia Ion a scos la suprafaţă o realitate crudă: în epoca sateliţilor multilateral dezvoltaţi, a GPS-ului, a smartphoanelor de ultimă generaţie, într-o ţară membră NATO cu scut antirachetă şi cu STS la standarde, primii care au ajuns la locul tragediei au fost nişte ţărani care s-au orientat după muşchi , licheni şi focuri de armă...  Lipseşte din peisaj doar vrăjitoarea satului. Bine că avem capacitatea de a localiza infractori în Kenya.
În ţara asta, Alina Ion, o studentă remarcabilă, s-a prăbuşit cu avionul într-o poieniţă de munte şi a murit de frig… Nu la Polul Nord, ci în Munţii Apuseni.  În rest, suntem mecanizaţi, informatizaţi, avem ISU, armată, SMURD… Un singur lucru ne lipseşte: managementul! Ştim asta de 24 de ani. Şi la ce ne foloseşte că ştim?
P.S. Instalatorul polonez nu este mai bine pregătit decât instalatorul roman. Dar are un manager…

luni, 6 ianuarie 2014

Prin cenuşa “sistemului”…

A doua condamnare a lui Adrian Năstase nu poate fi  un motiv de bucurie pentru cineva. Este vorba totuşi despre un om care, prin funcţiile pe care le-a deţinut, a reprezentat România la cel mai înalt nivel. A fost vocea României în negocierile complexe ce au precedat accederea noastră în structurile euroatlantice şi, probabil, singurul ministru de externe adevărat pe care l-am avut după Revoluţie. Spun „probabil” pentru că, în opinia mea, şi Cristian Diaconescu s-a ridicat la nivelul exigenţelor pe care le presupune această funcţie. Nu i-am înţeles decizia de a pleca din PSD şi parcursul ulterior.  
Astăzi, urmare sentinţei de condamnare în unanimitate de către cei cinci judecători de la ÎCCJ, despre omul politic Adrian Năstase se poate vorbi la timpul trecut. O epocă s-a încheiat. Epoca în care ministrul de justiţie trebuia să dea verde pentru arestarea unui politician ( Rodica Stănoiu ştie...). Mă aşteptam ca acesta să ridice mîinile încătuşate şi, teatral,  să spună că astea sunt cătuşele lui Băsescu, ca în filmul Ticăloşii. Nu a făcut-o. A spus ceva  dar fără vlagă. Iacobov era parcă mai ţeapăn.
Despre judecătorii care au pronunţat această sentinţă, nu se poate spune că au fost aleşi pe sprinceană, opinia mea. Trei din cinci îl achitase în alte dosare, iar în condiţiile în care Traian Băsescu se află pe ultima sută de metri la Cotroceni ( este istorie, deci), doar probele din dosar şi propria conştiinţă îi puteau determina pe aceşti judecători să constate în unanimitate vinovăţia domnului Năstase. Dacă erau şantajabili sau simple marionete, erau de la început, când Traian Băsescu era „verde”. De ce să te compromiţi la final?
Dacă sistemul s-a resetat, cum cred eu, vom afla peste câţiva ani... Atunci când Traian Băsescu va fi în locul lui Adrian Năstase. Am convingerea că domnul Băsescu va ridica până la cer cătuşele şi va spune cu ochii în lacrimi că astea sunt cătuşele lui Ponta... Şi nu-l va crede nimeni...
P.S. Secretul funcţionării justiţiei, într-o lume civilizată,  este asigurat, în principal,  de inamovibilitatea judecătorilor.  Ştiţi cine a introdus pentru prima dată inamovibilitatea judecătorilor în sistemul de drept românesc? Boierul Alexandru Marghiloman, în calitatea sa de ministru al Justiţiei... El a asigurat printr-o lege inamovibilitatea în magistratură, acesta fiind un pas important în crearea unei justiţii cu adevărat independente. A promovat şi legea organizării judiciare şi a judecătorilor de pace. Boier Marghiloman, moştenitorul unei averi colosale, fost procuror, judecător şi avocat şcolit la Paris.  Vom mai vorbi despre el. Un personaj extrem de interesant din  istoria României.