Oamenii de stat, o specie rară...

România, spre deosebire de statele care contează în lumea noastră, nu se poate lăuda cu prea mulţi oameni de stat care să fi marcat definitiv destinul său. Faptul că ne situăm atât de jos în raport cu alţii este o consecinţă firească a micimii clasei politice dintodeauna; bineînţeles şi a indolenţei cetăţenilor care nu au “forţat” vârful lanţului trofic la o conduită demnă de statutul său. Mici profitori puşi pe căpătuială, artişti în vopsitul ciorii în orice, păpuşari de iarmaroc, saltimbanci fără voie, şuţi la frac şi papion, comercianţi de vorbe goale, cam aşa ar putea fi caracterizată fruncea naţiunii române de-a lungul timpului. Cineva spunea că un popor de oi merită să fie condus de o haită de lupi. Merităm, deci. O generaţie de excepţie ( paşoptiştii) şi un noroc chior ( sfârşitul primului război mondial), geniul rasei cum spunea academic Alexandru Marghiloman ( un om de stat în opinia mea), au făurit şi menţinut pe harta lumii România. Altfel, aveam toate şansele să devenim kurzii Europei.

P.S. Apropo de presiunea poporului asupra vârfului lanţului trofic: În 22 decembrie 1989, Ion Iliescu se adresa mulţimii cu „tradiţionalul” tovarăşi... Huiduit de revoluţionari, a găsit grabnic un cuvânt acceptabil: cetăţeni... „Domnilor” era prea mult pentu o singură zi. Dacă în mai 1990 avea puterea să-şi îndemne milioanele de adulatori să voteze nişte domni ( Corneliu Coposu, Ion Raţiu), istoria l-ar fi inclus în rândul destul de subţire al oamenilor de stat, chiar dacă nu mai ajungea niciodată preşedinte. Cetăţeni! Vă cer să votaţi nişte domni, atât şi un pas înapoi; iar drumul de la tovărăşi la domni se scurta considerabil pentru români.  Era limpede că un om care nu fusese nici în excursie în capitalism nu putea conduce România în acest sens. Dorinţa de putere a înfrânt raţiunea şi, astfel, Ion Iliescu a intrat în răndul gros al vânzătorilor de vorbe goale. Şi nu numai că a intrat în rândul.... dar a deschis larg drumul...

P.S.1 Am spus “vârful lanţului trofic”, gândindu-mă la un organism foarte dezvoltat, nu în sensul de superparazit.

1 Decembrie

Unul din discursurile memorabile ale lui Marghiloman este acela ţinut în Parlament, în 1920, cu referire la făurirea României Mari:

„România Mare nu s-a făcut nici după concepţiile dvs. politice, nici după planurile noastre …dacă reuşea o concepţie politică, pierdeam Basarabia, dacă reuşea până la capăt altă concepţie politică, nu aveam Ardealul. Şi atunci, domnii mei, să ne plecăm fruntea înaintea unui geniu mai mare decât al nostru, înaintea unei pronii, care a fost mai înţeleaptă decât noi. Numiţi-o Providenţă, numiţi-o geniul rasei, botezaţi-o cum vreţi voi; să ştiţi că România a ieşit din instinctul tuturor românilor, nu din calculele făcute de unii.”