luni, 18 noiembrie 2013

Balkanisme la maxim

Balkanisme la maxim
v  Echipa naţională de ciocănari. În fotbal, când nu te pricepi să construieşti, pentru că îţi lipseşte imaginaţia ( absolut necesară creaţiei), te perfecţionezi în demolări, ca să ai o şansă în lumea în care fiinţezi, conform principiului Nu pot ei să construiască atât cât putem noi să demolăm.  Şi dacă ajungi la un anumit nivel de perfecţionare, de  multe ori s-ar putea să fii mai rentabil decât adversarul meşter –constructor cu care concurezi în ale profesiei. Marea problemă a echipei de ciocănari, demolatori adică, este  prezenţa în rândurile ei a unor meşteri –constructori, fini mânîitori de mistrie, pentru că îi reduce randamentul prin inutilitatea prezenţei lor.  Şi aici intervine magistral strategul de pe margine: îi ţine pe banca de rezervă sau nu-i convoacă din cauză de Vica.  Mă refer, desigur, la Maxim, Pantilimon şi Mutu. Spuneţi despre Mutu orice ( că-i cocalar, cocainar, golan), dar că nu ştie cu mingea, nu. Dacă l-ai chemat pe Marica atunci când se antrena pe plajă, Mutu ce are? Că nu suntem Olanda, graţie” lui Mircea Sandu şi Mitică, să alegem 23 de jucători valoroşi din 44. La noi aria de selecţie este mult mai mică, avem nevoie de 23 de jucători şi avem la dispoziţie 6, că restu-i umplutură. Şi dacă din 6 chemăm 5, dintre care doi lustruiesc banca de rezerve şi altul stă cu nasu-n mână că-i perfid Albionul, rezultate cum să obţii?  Asta referitor la standardele citoturului în cărţile de joc şi talentat aruncător de babaroase. Pe scurt, spaima cazinourilor. Golan era şi D. Lupu, dar Mircea Lucescu ştia cum să-l motiveze. Că nu avea prea mulţi de-al de Lupu la dispoziţie. Ăsta-i neamul, cu el defilăm. Se întâmplă şi la case mai mari, în lumea fotbalistică; ce, Maradona ( păstrând proporţiile) era vreo uşă de biserică? Sau E. Cantona? Lăcătuşi stingea ţigarea pe tuşă, intra în teren şi-l ara de la Nana la Bucureşti ( sunt dinamovist, nu mă suspectaţi de simpatii steliste). Avem viciile în sânge, ăştia suntem, barbarii Europei.  Deocamdată... Ca o paranteză, pe lângă subiect, referitor la barbari,  mărtirisesc faptul că mă încântă temerea Albionului de o eventuală invazie a flotilei de coviltire româno-bulgare, după ianuarie 2014. În faţa invaziilor lor, câţi au tremurat? Roata istoriei se învârte. Dacă ar fi după mine, la întîi ianuarie 2014 i-aş spune flotilei: Allez! Să tremure şi lorzi... Teama englezilor de invazia coviltirilor româno-bulgare îmi aduce în minte teama Romei de o eventuală invazie a hunilor lui Atilla ( romanii cu străzi pavate şi canalizare, hunii în corturi şi sandwich -ul sub şeaua calului).  Migraţia nu s-a încheiat, oricât ar spera Londra. Şi direcţia este spre Vest... Astăzi, în locul Romei sunt Berlinul, Parisul şi, bineînţeles, Londra.  Aşa că tremuraţi băieţi că aveţi de ce. De ce vă este teamă nu scăpaţi. Flotila căruţelor cu coviltir vine pe urma averilor pe care le-aţi strâns din întreaga lume şi nu vor avea milă. Au învăţat cruzimea şi ipocrizia de la voi. Într-un fel, se face dreptate... Acum 600 de ani englezii invadau India pe mare, astăzi, ţiganii invadează Anglia pe uscat şi asediază Palatul Bukingham cu corturi multicolore.  Că India nu a avut doar perle şi mirodenii. Închid paranteza şi continuăm cu fotbalul.

Vitor Piţurcă, pe banca echipei naţionale a României, este o glumă pe bani mulţi. O glumă amară a decidenţilor din FRF care ar trebui să plece odată cu el.
Şi când te gândeşti că ne doream la baraj Ucraina... 2-0, cu FRANŢA! Nu vrem să vedem realitatea şi să admitem că în fotbal am ajuns o Andoră cu un trecut ceva mai glorios, dar cu jucători profesionişti foarte, foarte bine plătiţi. Fotbaliştii greci au promişi pentru calificare 75 000 de euro, ai noştri 250 000 euro. Asta în condiţiile în care în Grecia salariul minim pe economie este 751 de euro ( după CRIZĂ şi măsuri de austeritate...), iar în România, 200 de euro. Comparaţi şi salariul lui Vitor Piţurcă cu cele ale selecţionerilor din Polonia, Croaţia şi Danemarca.
Cândva eram cap de serie cu Anglia în grupă, astăzi toţi vor să joace fotbal cu România... Dar aşa se întâmplă atunci când un Mircea Lucescu nu a ajuns antrenor la naţională în era Sandu pentru că nu l-a vrut ... nevasta lui Mircea Sandu ( nu se înţegea cu nevasta lui Lucescu) iar Mutu nu a fost selecţionat din cauză de Vica.

Profesorul Mircea Rădulescu, invitat în studioul RTV la meciul tur,  a fost extrem de deranjat de comentariile răutăcioase ale lui Pătraru la adresa „selecţionerului”, voia mai multă decenţă... O analiză de specialitate, o discuţie academică despre nimic şi să încheie, probabil, cu mioriţă laie: se vorbiră bacii portughezi între ei... Ascultându-l pe profesorul” Rădulescu, l-am reevaluat pe Pătraru. Îl făcusem godac într-o postarea anterioară.

Putem obţine calificarea pentru Rio la Bucureşti, scorul obţinut de greci este periculos, dar Piţurcă trebuie să plece. Şi Mircea Sandu.

Pentru viitor, poate că ne trebuie un Eriksson la cârma Naţionalei care să ne mâne în luptă fără să ţină cont de interesele palatelor cu turnuleţe din fotbalul românesc.
Pentru meciul de mîine, spun Hai România, Jos Piţurcă, Sandu şi Iorgulescu! Iorgulescu, schimbarea de la LPF, nu este ăla care i-a vândut lui Dragomir un teren pentru sediul LPF la un preţ MARE, MARE şi pentru el un teren alăturat la un preţ mic, mic? ... Că de altfel, la LPF s-a făcut o schimbare: l-au schimbat pe Corleone cu taică-su... Proşti, proşti  ne cred unii. Schimbând un şmenar cu altul, au impresia că au adormit opinia publică, taman acum când dă semne de trezire...

v  Traian Băsescu şi-a propus să iasă urât din istorie. După suspiciunile cu privire la schimbul de terenuri cu Căşuneanu ( Căşuneanu, asfaltangiul; T. Băsescu, ministrul Transporturilor), casa din Mihăileanu ( T. Băsescu, primar; T. Băsescu, beneficiar), contractual Primăriei Capitalei cu Luxten ( T. Băsescu, primar; EBA angajata Luxten pe mii de euro, mulţi ani. Ulterior, desigur), acum urmează Ioana Băsescu, beneficiara unui contract de creditare în condiţii extrem de dubioase. Spun condiţii extrem de dubioase,  gândindu-mă la telefonul dat de domnul preşedinte ministrului de finanţe, pentru a se asigura că directorul CEC Gheţea nu va fi schimbat din funcţie.  De ce? Serviciu contra servicu? Iar aceste circumstanţe repetate pulverizeză prezumţia de nevinovăţie.
Că toate astea se întâmplă în România, Balkani; nu în Suedia, Scandinavia…



duminică, 10 noiembrie 2013

SRS, un Dan Diaconescu la frac şi papion

Nu am înţeles niciodată pe baza căror considerente a fost primit Sorin Roşca Stănescu în PNL. Ce/cine l-a recomandat? Igor Botnariciuc, aşa-zisul asistent universitar care l-ar fi recrutat pe Ion Ilescu în KGB? În fapt, o ficţiune grosolană a SRS-ului, alt “jurnalist” care-şi dispreţuieşte cititorii. Un Dan Diaconecu cu papion şi frac, mimând ştaiful graţie anturajului, de fapt un şmenar de Calea Victoriei Socialiste în capitalismul de cumetrie. Acest „ziarist” şi om de afaceri sulfuroase, la concurenţă cu DD şi CVT,  a identificat perfect zăcământul de prostie/naivitate din România postdecembristă şi l-a valorificat la maximum. Probabil că le râde în nas celor de la Roşia Montana Gold Corporation  şi sondorilor de la Chevron care vor să-şi sporească averile, cernând munţii sau fracturând hidrauluic rocile virgine ale dacilor liberi, într-o ţară în care cu un pix de 2 lei şi o foiţă numită ziar, manipulând şi prostind cititorul,  poţi aduna averi frumuşele. Desigur, dacă eşti mângâiat pe creştet cu două milioane de euro de Luca, „naşul”, nu apostolul,  sindicatului de la PETROM, via naşul de cununie, Dinu Patriciu. Că ziarul Ziua aşa s-a vândut... Dacă Ziua era o valoare, o cumpărau Sârbu, Voiculescu, Vântu sau Păuneştii cu banii lor. Dar, nu! A venit Luca sindicalistul cu contribuţiile mâncătorilor de parizer de la Petrom, şi-o spun cu durere că şi taică-miu a făcut cânva  parte din tagma petroliştilor, şi a aruncat pe masă milioane de euro. Că nu erau banii lui, erau banii altora de împărţit. Petroliştii de la PETROM au aflat cât sunt ( au fost...) de bogaţi, doar după cumpărarea de către sindicatul lor a ziarului Ziua şi a publicităţii de la Realitatea lui Vântu.  Era târziu... Şmenul se înfăptuise iar Luca, din punct de vedere legal, era/este acoperit.  Şi fac o mică paranteză: periodic, prin liderii de sindicat locali, petroliştilor de la PETROM li se cerea să semneze diverse tabele pentru negocierea unor drepturi de către Luca. Şi sindicaliştii semnau. Cînd au început disponibilizările, după privatizare, nişte muncitori de la Schela petrolieră Berca au întrebat de ce pe tabel nu sunt trecute şi drepturile pentu a căror negociere îl mandatează pe Luca. Că pe tabelul respectiv scria doar Tabel cu salariaţii Schelei petroliere Berca, numele, prenumele, da şi nu. Da şi nu, ce?, au întrebat ei. Poate ne dau afară dacă spunem da... De ce nu scrie în capătul de tabel mandatul pe care il dăm lui Luca? Nu li s-au dat explicaţii, n-au semnat, dar la următoarele disponibilizări au fost cap de listă...  Dacă astăzi Liviu Luca, acest Jimmy Hoffa al sindicatelor din România, este întrebat în baza cărui mandat a risipit banii sindicaliştilor în conturile lui Vântu, Patriciu sau Sorin Roşca Stănescu va prezenta tabele cu semnături de la sindicaliştii PETROM pentru respectivele „investiţii”... Că omul s-a acoperit de hârtii. Cred că are tabele semnate în avans. Asta-i schema îmbogăţirii lui SRS, Vântu, Patriciu şi Luca din banii mâncătorilor de parizer de la PETROM. La baza averilor lor, desigur, stau şi alte scheme ( FMI, BIR, ROMPETROL, etc)...  Pentru rezultatele referendumului din 2012, cu privire la demiterea preşedintelui Băsescu, ţăranii au fost întebaţi de procurori dacă au votat; petroliştii din PETROM nu au fost întrebaţi de  nimeni  niciodată despre mandatele pe care le-au dat lui Luca de-a lungul timpului.  Niciun procuror nu a avut timp pentru asta. Iar Liviu Luca, Hoffa de România, merge mai departe. Liber! Închid paranteza...
Şi revenim la întrebarea iniţială: Cine/ce la recomandat pe SRS pentru a intra în PNL? Ura oarbă faţă de Traian Băsescu. Dacă Traian Băsescu îl salva pe naşul Patriciu atunci când i-a cerut SRS, astăzi era purtător de cuvânt la Cotroceni şi dădea de pământ cu imaginea lui Crin Antonescu. Că acest personaj nu are principii, ci doar interese meschine. Aşteptăm ca liberalii să voteze excluderea sa din partid. Că de dovedit acuzaţiile aduse lui Traian Băsescu, nici nu se pune problema... Omul s-a dus în Parlament pentru a se ascunde sub umbrela imunităţii parlamentare pentru „declaraţii politice”.
Deci, dacă se va dovedi că acuzaţiile aduse lui Traian Băsescu sunt nişte petarde, şi se va dovedi,  lidelul PNL, Crin Antonescu, trebuie să se ţină de cuvânt şi  să-i deschidă lui SRS larg uşile PNL... Spre ieşie. Că nu este o ruşine să recunoşti că ai greşit, dar să persişti în greşeală, da!. Errare humanum est sad perseverare diabolicum, aşa cum ar spune Seneca. A nu se înţelege greşit, nu-l cred pe Traian Băsescu porumbelul păcii sau un monument de corectitudine. Dar acuzaţiile aduse oricărui cetăţean din această ţară trebuiesc dovedite. Dacă avem principii.
P.S. Mărturisesc faptul că după ce SRS a pierdu procesul cu Ion Iliescu ( KGB...), nu am mai citi un rând scris de acest personaj sulfuros, iar la tv l-am executat din închietura degetului arătător ( ... la telecomandă mă refer...), în toate emisiunile în care era prezent. Dacă era după mine, SRS nu mai exista ca ziarist din 1995... Şi nici ca persoană publică. 0 cititori, 0 rating, asta merita, asta merită.