1 Decembrie. De ce?

Este 1 Decembrie, ziua naţională a românilor, ziua care marchează împlinirea visului naţiunii române: UNIREA TUTUROR ROMÂNILOR ÎNTR-O SINGURĂ PATRIE. Pentru români, 01.12.1918 reprezintă maximum maximorum obţinut în toată istoria. Dar se poate spune despre 1 Decembrie că este cu adevărat Ziua Naţională a ROMÂNIEI? Au toţi cetăţenii României motive de a sărbători? Eu cred că nu.

Pentru o ţară cu o istorie complicată ca a României şi care urmăreşte pacea socială, nu numai la nivel declarativ, ziua naţională ar trebui să marcheze un eveniment reprezentativ pentru toţi cetăţenii săi. Triumful unei majorităţi în detrimentul unei minorităţi orgolioase şi cu oarece argumente istorice, la unguri mă refer, mi se pare o alegere, cel puţin , neinspirată. Alegerea zilei de 1 Decembrie ca zi naţională, în tumultul anilor 90, este scuzabilă, dar o reanalizare a deciziei de atunci mi se pare absolut necesară. Vrem o zi naţională a etnicilor români sau o zi naţională a cetăţenilor români? Asta-i întrebarea! Şi când spun cetăţeni români mă gândesc la români, unguri, slovaci, cehi, sârbi, lipoveni, ţigani, ucrainieni, tătari, bulgari, turci, germani sau evrei.

În opinia mea, ziua naţională a României ar trebui să fie o zi/acea zi în care indiferent de naţionalitate am luptat, cot la cot, pentru un ideal. O zi în care nu a mai contat că eşti etnic român, ungur, secui, sas etc. Există o asemenea zi? Slavă Domnului da. 21 decembrie 1989, ziua în care românii, ungurii, ţiganii, secuii, saşii sau lipovenii au strigat la unison:  Jos dictatorul, Jos comunismul, Libertate şi Democraţie. Atunci, indiferent de etnie, cetăţenii au demonstrat împreună împotriva unui dictator şi a sistemului comunist care îi adusese pe toţi la condiţia de suboameni. În toată istoria noastră, Revoluţia din Decembrie este cea mai mare victorie a cetăţenilor uniţi împotriva unui stat opresor. Un exemplu de civism care nu numai că nu trebuie uitat, ci chiar trebuie cultivat. Cum altfel mai bine decât transformându-l în sărbătoare naţională?

Trecutul nu-l mai putem schimba, dar viitorul da. O serbare câmpenească în mijlocul ierinii cu sarmale, gulaşi, baclavale, poale-n brâu, Leliţă Ioană, Inimă de ţigancă, geambarale, pirande şi Az a szep (Ozosep) ar fi de preferat paradei militare de 1 Decembrie... Ar fi o ocazie unică de reuniune naţională.   Fără tancuri, avioane sau Treceţi batalioane...  21 Decembrie 1989 este ziua care ne uneşte, nu pot spune asta despre 1 Decembrie 1918, oricât am fi de patrioţi şi bine intenţionaţi.

Avem o istorie complicată, haideţi să găsim puncte de legătură, nu motive de ceartă şi supărare.

La mulţi ani, România!

P.S. Refereitor la Revoluţia din Decembrie 1989, eu rămân la părerea că a fost o revoluţie şi nu o manipulare. Că după 21 Decembrie s-au întâmplat nişte lucururi, asta este altă poveste.  Pe 21 Decembrie a avut loc Revoluţia Noastră, am fost în stradă pentru că aşa am simţit. Celor care au ceva să-i reproşeze lui Ion Iliescu, le amintesc faptul în 21 decembrie 1989 Iliescu nu exista. A apărut mai târziu, deci nu trebuie menţionat/sărbătorit/înjurat.

Unde dai şi unde crapă. Premier sau comisar?

După nenorocirea de la Colectiv, am rezonat cu revolta străzii, crezând că furia oamenilor va fi un duş rece pentru o clasă politică anchilozată în dispute mărunte şi mânată în luptă doar de interese meschine.

  Nu pot să neg faptul că aveam în minte nişte întrebări fără răspuns cu privire la Tinerii Frumoşi şi Liberi (TFL):

-          De ce nu au ieşit în stradă şi atunci când au murit nişte bebeluşi la Maternitatea Giuleşti? Mai ales că nenorocirea respectivă era rezultatul unei reforme criminale în Sănătate, a Guvernului de la acea dată.

-          De ce nu au fost scandalizaţi de tăierile de salarii din 2010, în condiţiile în care până şi FMI-ul a simţit nevoia să ia distanţă şi să arate cu degetul acuzator către Guvernul României.

-          De ce Uniţi Salvăm Roşia Montană şi, tot uniţi, ne opunem exploatării gazelor de şist,  dar nu mai suntem uniţi atunci când este vorba despre exploatarea fără milă a pădurilor României?  De ce-i preocupă doar subsolul? Solul nu este important?

-          De ce atunci când Occidentul a sfidat votul a 7,4 milioane de cetăţeni, nu s-au simţit călcaţi în picioare?

Mi-am spus că, probabil, acum s-a umplut paharul şi oricum este mai bine mai târziu decât niciodată. Noi oricum suntem nişte întârziaţi. Dar când Piaţa a cerut guvern de tehnocraţi, am avut sentimentul că TFL-ul a fost înlocuit cu nişte omuleţi verzi. Dacă TFL-ul a existat vreodată... Guvern de tehnocraţi, în opinia mea, înseamnă anularea democraţiei. Partidele nu-şi mai asumă politic ceva.

Desigur, unii mai înfiebântaţi vor spune că nu este aşa, că Parlamentul va cenzura noul guvern prin vot şi că, astfel, principiile democraţiei vor fi respectate. Aşa să fie? Eu mă îndoiesc de faptul că noi vom şti cine, ce a votat, în anul care urmează. Şi am în vedere votul exprimat în Comisia juridică, atunci când s-a pus problema arestării Elenei Udrea... Mai ţineţi minte? Nici astăzi nu ştim cine a votat pro sau contra. S-au porcăit la televizor , că voi, nu noi, şi a rămas cum au stabilit. În speţa amintită au fost implicaţi vreo 15 parlamentari, imaginaţi-vă cum va fi cu 500. O să fie cum am spus eu, iar la anul nu vom şti pe cine să votăm. Legea bugetului  va fi prima probă de vot neasumat, în sensul că va fi votată de o majoritate şi va fi criticată tot de o majoritate. Matematic nu se poate?  Nici matematica nu mai este ce a fost, o să vedem. Mai ales că despre Legea bugetului era vorba.

În încheiere, nu pot să nu remarc faptul că revolta străzii a reuşit să dea jos un premier şi să aducă în locul lui un comisar. Să trăiţi bine!