Despre erori judiciare, dreptate
şi exces s-a vorbit/scris mult de-a lungul timpului şi subiectul rămâne
deschis. Redau mai jos un exemplu de aşa
nu.
În baza probelor furnizate de
către acuzare, preotul Piso condamnă un cetăţean la moarte, pentru săvârşirea
unui omor. În momentul în care condamnatul este adus în piaţa publică pentru a
fi executat, îşi face apariţia cetăţeanul pe care toţi îl credeau asasinat.
Centurionul suspendă executarea şi merge la Piso pentru a-l informa. Ce credeţi
că face Piso? Îi condamnă pe toţi trei la moarte: pe primul pentru că exista o
sentinţă capitală pronunţată împotriva sa, pe centurion pentru că nu a executat
ordinul şi pe presupusa victimă pentru că a fost cauza morţii a doi oameni
nevinovaţi... După ce a pronunţat această triplă sentinţă, Piso a exclamat:
Fiat justiţia, ruat coelum! (Să se facă dreptate, prăbuşească-se cerul!). Seneca.
Tocmai s-a încheiat procesul
secolului din România şi dezbaterile sunt în toi, vor contiua multă vreme,
pentru că probatoriul nu este convingător. Spun asta pentru că, deşi este clar
că organizatorii privatizării au făptuit (publicarea anunţului de privatizare
într-un ziar cu tiraj redus, nu în Monitorul Oficial, şi subevaluarea
acţiunilor), nu înţeleg cum a fost probată vinovăţia lui D.Voiculescu. Care
este legătura dintre el şi infractori? Faptul că mulţi dintre ei erau membrii
PC şi domnia sa a fost câştigătorul licitaţiei? Asta-i doar o presupunere, în
opinia mea. Apelând la imaginaţie, putem lansa şi alte presupuneri.
Aştept motivarea judecătorilor
pentru a mă dumiri cu privile la ce,
când, cui a dat/promis D.Voiculescu pentru a inlfuenţa procedura
privatizării I.C.A.
O fi Voiculescu omul rău, securistul profitor etc,
dar asta nu înseamnă că nu trebuie să beneficieze de un proces corect.
Ni se spune că nu trebuie să
comentăm sentinţele pronunţate de judecători ... De ce? Somnul naţiunii naşte
monştri şi în justiţie. Şi dacă vom
ajunge să fim judecaţi de către Piso, o să apucăm să spunem doar Aleluia.
