Astăzi, nu acum un an, Daniel Constantin a dat publicităţii acordul semnat în martie 2012, împreună cu Victor Ponta şi Crin Antonescu. Ca o paranteză, şi doamna Udrea a scos bileţelul lui C. P.Tăriceanu către T. Băsescu, tot după un timp... Ascultând interpretările date acordului cu pricina de către domnii Antonescu, Ponta şi Constantin, mi-am amintit următorul sofism:
În Grecia antică, Eulathos dorea să ia lecţii de drept, dar nu avea bani pentru a plăti un profesor. Ghinion, la începuturi, învăţământul era privat. Protagoras, văzând cât de perspicace este, se obligă să-i predea lecţiile necesare pentru a deveni un bun avocat, cu o singură condiţie: să-i plătească lecţiile atunci când va câştiga primul proces. În acest sens, încheie şi un contract. Protagoras îşi îndeplineşte obligaţia şi aşteapta ca Eulathos să câştige primul proces, sperând că şi Eulathos îşi va respecta partea lui de obligaţie: plata lecţiilor de drept. Insa timpul trecea si Eulathos nu lua niciun proces, asa ca nu avea nicio obligatie sa-si plateasca profesorul. Realizând că discipolul încearcă să-l păcălească, Protagoras îl dă în judecată, având în gând următoarele: Dacă o să câştig procesul, trebuie să-mi plătească lecţiile, pentru că tribunalul mi-a dat dreptate. Dacă pierd procesul, tot trebuie să-mi plătească lecţiile, pentru că a câştigat primul proces, conform contractului.
Eulathos primeşte citaţia şi se gândeşte: Dacă o să câştig procesul, nu-i dau niciun ban, pentru că tribunalul mi-a dat dreptate. Dacă o să pierd procesul, iar nu trebuie să-i plătesc, întrucât contractual mă obligă să-i plătesc la primul proces câştigat.
Toate discuţiile/ţigăneala din spaţiul politic românesc de astăzi, cu privire la cine trebuie să fie prim-ministru, candidat la preşedenţie şi preşedinte la Senat din partea USL, în “lumina” acordurilor pe care le-au semnat, au zăpăcit pe toată lumea. Nu mai înţelege nimeni nimic, îi priveşti şi te cruceşti. Te întrebi, chiar, dacă pe ei i-ai votat sau pe alţii... A, să nu-l uităm pe Traian Băsescu, cel care, cu ceva timp în urmă, ne-a spus că în 2004 acel Să trăiţi bine nu a fost o promisiune, ci... un salut... Pe viitor, în condiţiile astea, atunci când un politician îţi spune bună ziua, trebuie să faci un pas înapoi şi să cugeţi: mă salută sau mă-njură? Bună... pentru cine? Şi strângi bine în mână coada de topor, că poate domnul politician chiar trebuie să primească o “lecţie” de retorică şi adevăr... Râdem, glumim, dar nu mai este mult până atunci.
Unde te întorci, numai sofişti care-ţi spun, alegătorule, cât de prost eşti. Că dacă erai deştept, acum culegeai măsline în Grecia. Aia dărâmată de criză. Ai rămas în România, ghinion, apucăte de retorică... Nu ţine de foame, nu-ţi plăteşte ratele la bancă, dar mori filosof.
Cât despre acordul prezentat de domnul Constantin, eu zic aşa: dacă aţi tăcut mâlc atunci când s-au împărţit funcţiile, tăceţi în veci! Aţi consimţit. Amin!
P.S. Sofiştii au avut un rol important în istoria logicii, mă întreb dacă politicienii noştri de după 1989 or să încapă în istorie pe o pagină sau pe o jumătate de pagină. Timp de schimbare mai este, nu ştiu dacă şi voinţă.
